Nu sunt critic pe acest subiect. Și eu m-am numărat printre jucătorii care nu serveau grozav. Câteodată aveam senzația că serviciul meu lucra împotriva mea. Serviciul unu era destul de bun, în schimb serviciul doi mi-a scos peri albi toată cariera mea de jucător. Grija mea pe teren era să nu-mi pierd serviciul și nu să-mi câștig serviciul. Vedeți diferența? Când serveam, nu încercam să preiau conducerea jocului ci să împiedic adversarul să mă atace. Dar, când scorul atârna de un punct, simțeam o mare presiune pe serviciul doi. Pur și simplu simțeam respirația adversarului în ceafă. Și asta mă costa scump uneori. Atunci încercam ceva de compromis și mă străduiam cât mai mult să joc doar cu primul serviciu. Încercam să-mi scot adversarul mult în afara terenului, să reduc din forța loviturii și să încerc un servici liftat în reverul adversarului, care să-l împiedice să ma atace. Mi-am maximizat eficiența primului servici pentru ca serviciul doi adesea mă făcea vulnerabil.
Dar cum orice monedă are două fețe, și cum în tenis se aplică proverbul: "Ce ție nu-ți place, fă-i adversarului dar mai rău", am învățat din slăbiciunile mele cum să joc returul de serviciu.
În primul rând, când servești-acționezi, când returnezi-reacționezi. Este mai ușor să reacționezi. Pentru ca un retur să fie eficient trebuie să reacționezi cât mai repede. Cu cât faci asta mai repede, cu atât scurtezi timpul adversarului de a-și pregăti lovitura. Cel mai concret și mai grăitor exemplu despre eficacitatea unui retur l-am vazut în finala de la Wimbledon din 1992 între Agassi și Ivanisevic. 37 de ași ... 9 game-uri numai din ași ... Atâția i-a administrat Ivanisevic lui Agassi. Și cu toate astea Agassi a câștigat! Cum? Returul lui de serviciu era excepțional! Depășea viteza sunetului! Bang sonic! Nici nu termina Ivanisevic mișcarea că mingea venea înapoi. Pur și simplu era maestrul incontestabil al returului. Cel mai bun din toate timpurile după părerea mea.
Atunci am început să observ ce face el și să învăț de la el. Și asta ar trebui să faci și tu.
- În primul rând așteaptă mingea în interiorul terenului. Fă un pas peste linia de fund. O să fii mai aproape de minge la un serviciu slab și doar o să blochezi mingea la un serviciu puternic. La început poate o să ți se pară dificil dar ușor ușor o să vezi diferența. Antrenează-te așa și nu o să ți se mai pară greu. Ce va fi greu? Va fi greu adversarului să servească împotriva ta.
- Mișcă-te continuu. Cu cât serviciul adversarului este mai slab cu atât mulți jucători devin mai statici. Li se pare că nu merită efortul să se miște. Mare greșeală. Returul de serviciu începe odată cu aruncarea mingii de către adversar. Când adversarul se pregătește să servească, începi și tu să stai pe vârfuri. Când aruncă mingea stai cu genunchii ușor flexați, iar exact în momentul impactului, sari pe ambele picioare spre înainte. Îți va fi foarte ușor să reacționezi spre minge. Joci pe picioare și sari în întâmpinarea mingii.
- Scurtează-ți retragerea și balansul rachetei. O amplitudine mai mică a loviturii te va ajuta să o controlezi mai bine și să lovești mingea în urcare. Ține cotul mai aproape de corp. Asta va da mare consistență returului dacă serviciul a fost puternic. Pur și simplu vei bloca mingea și te vei folosi de forța adversarului. Ca la un voleu.
- Nu fi arogant! Nu trebuie să gândești că trebuie distrus adversarul dacă a servit mai slab. Mulți adversari ai mei parcă își scurt-circuitau neuronii când "reușeam" un serviciu slab, ochii le ieșeau din orbite și nu puteau să-și controleze avantul de a "rupe" mingea în două. Rupeau fileul de cele mai multe ori. Forța este mult mai puțin importantă decât plasarea mingii. Un serviciu slab trebuie să fie pentru tine o oportunitate de a plasa mingea cât mai bine, de preferat pe partea slabă a advesarului. Lovește repede și plasat. Nu încerca să dai foarte tare. Este destul de dificil să lovești o minge moale din interiorul careului de serviciu chiar dacă nu pare!
Nu trebuie să vezi un serviciu slab drept un cadou de la adversar, ci o oportunitate.
Borg spunea că un jucător bun nu este acela care reușește lovituri imposibile ci acela care nu greșește niciodată mingile ușoare.